Azi am văzut postată pe un grup următoarea întrebare: ”Dacă ar fi fost un singur lucru pe care ai fi vrut ca mama ta să-l facă altfel cu tine, care ar fi fost acela?”…și m-a lovit teama de abandon.

Teama de abandon la mine s-a tradus printr-o fugă dintr-o relație în alta. Fără timp pentru mine, pentru a lăsa emoțiile să își facă numărul, fără prea mult timp pentru suferință. Teama de abandon a fost o continuă minciună că sunt bine, o continuă fugă după ”iubește-mă”, ”merit”, ”sunt aici!mă vezi?”. A fost un maraton după afecțiune deși am fost un copil iubit. Dar explică-i asta unui copil fără tată, cu o mamă care a făcut ce a știut mai bine și cu o bunică fantastică, dar dură.

”Dacă ar fi fost un singur lucru pe care ai fi vrut ca mama ta să-l facă altfel cu tine, care ar fi fost acela?” Să vă răspund la întrebare din perspectivă de mamă sau din perspectiva copilului? Copilul a simțit că întotdeauna altul e mai bun. Că uneori dorințele sale nu contează, că în viață ”trebuie” și ”fără dar!”. Copilul a iubit și i-a fost chestionată iubirea, copilul a plâns și uneori era alintat, alteori era comparat. Copilul a simțit la un moment dat că adultul nu-l mai ascultă, așa că a început să scrie. Și uite așa copilul s-a maturizat.

Ca mamă, acum, răspunsul la întrebarea de mai sus e nimic. Nu aș fi vrut să facă nimic diferit. Dacă ar fi făcut ceva diferit, parcursul meu în viață ar fi fost altul și nu-mi doresc deloc asta. Sunt lucruri pe care nu le înțelegem când suntem copii și, poate, nici când ajungem adulți. Creștem cu temeri de tot felul, luăm cu noi frustrările copilăriei și le transformăm în arme care ar trebui să ne protejeze, deși ajung să ne rănească. Ne maturizăm de nevoie, respingând anumite tipare pe care mai târziu ajungem și noi, la rândul nostru, să le facem involuntar. Unii mergem la terapie, alții ne apărăm cum știm mai bine de noi înșine. Cine are dreptate? NIMENI

Fiecare face tot ce poate mai bine cu resursele pe care le are

Când vom înțelege asta ne vom salva de tot chinul, toate dramele și vom începe să trăim. Când vom înceta să mai căutăm vinovați în afara noastră, abia atunci vom deveni cu adevărat eroi. Drame trăim cu toții. Unele sunt mai apăsătoare, altele mai puțin. NU EXISTĂ TERMENE DE COMPARAȚIE! Toate au un impact puternic asupra noastră. Sunt drame care ne pot ajuta să ne clădim o structură a viitorului stabilă sau drame cărora le dăm voie să ne distrugă și, uimitor, alegerea e numai a noastră!

În loc să te întrebi ce ai fi vrut ca mama/tatăl tău să facă diferit, mai bine te gândești ce alegi să faci cu viața ta în afara zonei de suferință. Iar dacă ai copii, întreabă-te ce ai să le oferim mai bun?!

Tags

copil fara tata, fii la cauza, get your shit together, in viata trebuie, iubeste-ma, merit sa fiu iubit, ne maturizam de nevoie, nu mai cauta scuze, sunt aici ma vezi?, teama de abandon, un singur lucru pe care mama sa-l faca cu tine

Articole Similare

Comentarii

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *