Am copil mic! Mai exact sub 1 an. Îmi plac sărbătorile de nu mai pot, mai ales Crăciunul. Nici Paștele nu e de colea, dar Crăciunul are farmecul lui, mai ales după ce apare și copilul. Sunt adepta meselor în familie. Toți strânși laolaltă, așa cum și bunicii mele îi plăcea. Dar jur că de când am copil, m-aș baricada în casă!

Sărbătorile sunt cel mai bun prilej de a-ți reîntregi familia, mai ales dacă stă la sute/mii de km distanță. Însă, odată ce apare odrasla, cel puțin în primul an, parcă nu-mi mai vine să nimic. Pe cuvânt că nu-s nici nebună, nici hateriță. Parol! Doar că, gândiți-vă: ai bebe, te întâlnești cu tot neamu, unu SIGUR are vreo bazaconie (muci, strănut, tuse). Bazaconiile de fel sunt contagioase, în mama lor de netrebnice. Și uite așa îți vine să stai acasă și să bagi sărbătorile pe hold.

Și ce crezi? Fix, da fix cât e bebe mic, tooooatăăă familia vrea să-l vadă. Să mai pupe o mânuță. Să mai muște un crâmpoțel. Să facă o poză cu maimuțelul. Cedezi de multe ori, dar după aceea, când apar mucii și tu tre să-i tragi cu acel coșmar de batistă a bebelușului, îți vine să te iei la palme.

Voi cum gestionați insistențele celor apropiați? Eu, recunosc, n-am mereu strategiile potrivite pentru a-i refuza!

Tags

ce facem de sarbatori, intalnirea cu neamurile, mesele in familie, planuri de sarbatori cu copilul, primul craciun al copilului, primul paste al copilului, sărbătorile în familie, strategiile potrivite pentru a refuza

Articole Similare

Comentarii

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *