Eh bine nu mi-am abandonat copilul, ci l-am lăsat. Nu pentru totdeauna, ci pentru câteva zile. Și nu l-am lăsat al nimănui, ci bunicilor + mătușă, unchi, verișoară. Ați înțeles ideea! Și a fost de bunăvoie! Silit de noi, părinții, dar de bunăvoie, promit 😀
Bă și ce bine a fost, dooooaaammmmneeeeee!
Clar oamenii ăștia ai noștri, da-le-ar ‘mniezo sănătate, au muncit la copilu nostru. Noi boierii, am stat cu scăfârlia la soare. Dar…ce bine ooo foooooooooooosssstttt. Mai vrem!
Le-am gândit pe toate din timp:
- Cum îl înțarc înainte ca să nu îi trezească pe oameni de enșpe mii de ori pe noapte. (după aia nu ne mai primesc și nu vreau să risc!) N-a fost nevoie pentru că fii-miu a simțit că i se pregătește ceva și a decis de bunăvoie și NESILIT DE NIMENI să se autoînțarce.
Problem solved!
2. Cum voi face acomodare treptată la bunici (că doar nu vreau să creadă prietenii că mi-am abandonat copilul pe bune). Mers cu bebe, rămas cu bebe, lăsat pe bebe din când în când cu ei singur, dispărut mami din peisaj. Apoi plâns mami, revenit, relaxat și respirat aer fără miros de copil.
PRICELESS!!!
3. Văzut cum se acomodează copilu cu bunicii și repetat schema. Sigur, nu prea des că vrem să ni se mai răspundă la telefon după aia :))
4. Avut grijă să nu venim cu vestea unui alt nepot, că doamne fere, momentan ajunge unu
Ce vreau să evidențiez este că SE POATE! Și vă recomand să faceți asta minim de 2 ori în primul an al copilului. Cu toate știm, nu toate recunoaștem, cât de solicitant este un copil. Toți, atât noi mamele, cât și tații, avem nevoie de o gură de aer. Uneori de unii singuri, alteori – și indicat – în doi. Dacă ți-am dat de gândit intră aici și găsește cea mai distractivă sau relaxantă destinație pentru voi.
Cu cât începeți să obișnuiți copilul cu alte persoane, de la o vârstă fragedă, cu atât vă va fi mai ușor să aveți câteva zile doar pentru voi. Noi asta am făcut! Iar puștiul n-a avut nicio problemă de acomodare, n-a plâns, a dormit, a mâncat de a rupt și a fost tot o veselie. Fapt ce ne-a făcut, pe toți cei implicați, să respirăm ușurați!
Așa că hai, să nu vă mai aud că nu se poate, plânge copilu, cade ceru-n cap, etc. Eu mi-am ”abandonat” copilul și ce bine a mai fost pentru creierele și sufletele noastre. Lăsați scuzele și luați-vă câteva zile pentru voi! Altfel îmi faceți coadă la cabinet și nu știu cum o să mă descurc cu atâtea mame obosite.
