Prima dată când m-am întâlnit cu această idee a fost la cursul de puericultură. Sigur că nu cea care prezenta a aruncat bomba, ci un tătic îngrijorat. Își dorea atât de tare să-și oblige copilul nenăscut să doarmă singur în pătuț și într-o altă cameră, încât ar fi făcut orice. De ce? Pentru că știa el cupluri care s-au transformat profund de la venirea copilului încoace.

Well baby, who doesn’t?

Indiferent cât au încercat susținătoarea cursului și propria soție să-i explice despre nevoia de atașament și dragoste, vitale pentru bebeluș, el o ținea pe a lui. Vehement și speriat!

Noi, ceilalți, râdeam pe înfundate și ne uitam cu milă la acest cuplu interesant. Acum…înghițim în sec!

Câți dintre voi părinții ați mai făcut sex după venirea copilului? Cât de des, intens și cu preludiu? Cât de mult v-ați certat după ce a apărut copilul în viața voastră? Dar timp pentru voi, doar voi doi, aveți? Vă faceți? Fără a sta pe telefon cu bona sau mama și fără a da mesaje din 10 în 10 minute! Și când ați stat ultima dată de vorbă, pe bune, implicat, activ? Câți ani are copilul?

Cercetătorii britanici susțin că 67% din cupluri ajung în pragul divorţului în primii trei ani de la naşterea copiilor.

Copiii sunt rodul iubirii noastre, dar în mod paradoxal, dau cu iubirea de pereți încă din primele luni de viață! Apar frustrările. Ea simte că el nu face destul, el nu înțelege de ce ea e mereu nervoasă. Apar discuții, apar certuri sau, într-un caz nefericit, dispare complet comunicarea. Ceea ce duce la paragraful de mai sus.

Copilul sudează sau distruge o relație!

Și, desigur, nu el de la sine citire face acest lucru, ci noi. Pentru că prioritățile se schimbă, fie că vrem, fie că nu și mai ales când nu vrem! De ce se întâmplă asta over and over again? Din cauza așteptărilor nerealiste. Din cauza setării unor obiective greu de atins. Nu mai avem susținerea pe care au avut-o părinții noștri. Și nu mai suntem părinții noștri. Totul s-a schimbat. Femeile sunt carieriste, bărbații își doresc funcție și putere. Toți alergăm după bani, dar niciodată nu sunt îndeajuns. Și atunci, femeile se întorc mai repede la muncă, bărbații fac la fel, copilul crește la grădiniță + școală + afterschool, iar părinții de întreabă unde naiba s-a dus relația.

Copilul nu trebuie să consolideze o relație, ci să fie o extensie a ei!

Pentru a crește un copil, ai nevoie de armonie în cuplu. Iar pentru a obține armonie, e nevoie de părinți informați corect. Oameni care să înțeleagă cât de jos te poate trânti ”rodul iubirii noastre”. Deoarece se apasă butoane pe care nici nu știai că le ai, odată ce devii părinte.

Copilul NU trebuie să apară acum că v-ați căsătorit! Nici să fie rezultatul presiunilor din partea societății și a familiei. Acesta este un proiect pe termen foarte lung care necesită multă documentare, răbdare și înțelegere a pachetului cu care vine. Conceperea lui e floare la ureche. Cu alte cuvinte, să fii părinte necesită o înțelegere destul de profundă a vieții și un parteneriat strașnic cu cel de lângă tine!

În concluzie, gândiți-vă la ce vă înhămați. Întrebați-vă, sincer, dacă ați făcut tot ce voiați să faceți ca și cuplu. Dacă mai e ceva, do that! Și apoi puneți pe foaie planuri realiste, întrebați-vă părinții, bunicii cum a fost să vă crească și înmulțiți cu doi. Asta, desigur, dacă nu aveți acei părinți care vă vor crește ei copiii, în timp ce voi vă veți continua viața ca și până acum.

Copilul schimbă căsnicii, relații? DA! Aduceți-vă aminte asta când vă bate gândul de a avea un bebe.

Să nu ziceți că nu v-am spus!!!

Tags

armonia in cuplu dupa nastere, casnicia si copiii, copilul distruge o relatie, copilul microbul casniciei, copilul schimba relatia, copilul sudeaza o relatie, cum sa fiu parinte, divort dupa copil, relatia dupa copil, rodul iubirii noastre

Articole Similare

Comentarii

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *