Sincer? Îi luăm în brațe și îi iertăm! Dar de-ar fi totul atât de simplu, chiar ar alerga câinii cu covrigi în coadă.

Dar cine este această generație de sacrificiu și care-i treaba cu ea? Părinții noștri, aș zice, rude care s-au născut într-o perioadă cu lipsuri (mai ales emoționale) și care au transmis mai departe (adicătelea nouă – părinții de azi) același tip de educație primit: reci, distanți, educând pe bază de reproș, comparație sau ”ce-o să zică vecina dacă…”. Acei părinți pentru care nimic nu e imposibil doar ”ești tu prea puturos” și pentru care învățătura era pe primul loc, iar tot ce ținea de artă (muzică, dans, pictură) era văzut prost.

Care-i problema, totuși? Problema e când devin bunici! (și da, evident că nu la toți se aplică această regulă!!!). Iar copiii celor cărora li se aplică vor știi ce urmează să zic. Ca bunici sunt, poate minunați cu nepoții lor. Majoritatea sunt mult mai prezenți decât au fost ca părinți, dar asta și pentru că timpul le permite neavând un job care să-i oblige. Însă ca părinți redevin atoateștiutori. Ei știu mai bine cum copilul nu se satură la sân pentru că laptele tău nu e bun sau cum îl ții prea mult în brațe, îl răsfeți prea mult, lasă-l să plângă și câte alte exemple…

Oamenii se schimbă doar prin puterea exemplului, de aceea fă tu altfel! 

Cum se simte să fii în sfârșit acasă cu bebelușul tău și nici să n-apuci bine să te obișnuiești cu el că vine mama sau soacra și-ți dau peste mână? Cum este să fii o mamă care preferă medicina alternativă în favoarea celei alopate și să ți se nege dreptul la a fi o mamă bună pentru copilul tău de către cei apropiați? Sau cum îți sună ”ai vrut copil, descurcă-te” atunci când vrei și tu 3 ore doar pentru tine?Poate ești nepăsătoare sau poate te doare. Poate insiști sau poate te afunzi mai mult în gânduri negre care te fac să te întrebi dacă rolul de mamă este într-adevăr pentru tine.

Asta e latura mai puțin plăcută a acestei generații care a primit din partea părinților lor ceea ce ei ne-au transmis nouă. E greu să schimbe macazul atunci când o rută nouă apare. Așa că în loc să te doară, vorbește. În loc să te afunzi mai mult în tristețea creată de cuvinte aruncate gratuit, spune stop. Și atunci când ai nevoie de ajutor, ai curaj să-l ceri și în altă parte! Vrei să fii luată în brațe? Du-te și-ți îmbrățișează mama. Vrei să fie cea mai bună variantă a sa ca bunică? Atunci vorbește-i despre ce ți-a lipsit ție!

Schimbarea vine de la tine! Și te rog ai în minte că nimeni nu citește gânduri, așa că fii tu adultul și dacă este ceva ce te deranjează, pune-l pe masă!

Tags

adultul responsabil, bunici atotstiutori, fa tu altfel, generatia de sacrificiu, parinti distanti, puterea exemplului

Articole Similare

Comentarii

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *